Cum se scrie: sa sau s-a

Cum se face diferența

„Sa” este un adjectiv posesiv care arată apartenența la persoana a treia singular: „casa sa”, „mașina sa”, „ideea sa” — echivalentul lui „a lui” sau „a ei”. Se scrie fără cratimă, ca un singur cuvânt, la fel ca „ta”, „mea” sau „lui”.

„S-a” este forma contrasă din pronumele reflexiv „se” plus auxiliarul „a”, folosită la perfectul compus al verbelor reflexive: „s-a spălat”, „s-a dus”, „s-a întâmplat”, „s-a trezit”. Cratima marchează elidarea — „se” pierde vocala finală.

Testul rapid: dacă poți înlocui cuvântul cu „a lui” sau „a ei” și propoziția rămâne corectă, scrii „sa” fără cratimă. Dacă provine dintr-un verb la perfectul compus reflexiv, scrii „s-a”, cu cratimă.

Exemple

• „Și-a luat cartea sa preferată de pe raft.” (adjectiv posesiv)
• „S-a hotărât să plece mai devreme.” (verb reflexiv la trecut)
• „Casa sa s-a vândut repede.” (ambele forme, în aceeași propoziție, cu sensuri diferite)

Greșeli frecvente

Cea mai frecventă greșeală e scrierea „sa” fără cratimă în loc de „s-a” la verbele reflexive — de exemplu „copilul sa jucat” în loc de „copilul s-a jucat” — o greșeală des întâlnită în scrisul rapid, informal, de pe telefon. Regula de aur: dacă propoziția are un verb la trecut cu sens reflexiv, aproape sigur ai nevoie de cratimă.