Ce înseamnă narcisist

Origine

Cuvântul provine din mitul grecesc al lui Narcis, un tânăr atât de frumos încât s-a îndrăgostit de propria reflexie într-o apă și a murit contemplându-se, incapabil să se desprindă de propria imagine. Psihanalistul Sigmund Freud a preluat numele la începutul secolului XX pentru a descrie un tipar de personalitate centrat excesiv pe sine, iar termenul „tulburare de personalitate narcisistă” a devenit ulterior un diagnostic clinic recunoscut.

În vorbirea de zi cu zi, „narcisist” e folosit mai liber, fără să implice neapărat un diagnostic — descrie pur și simplu pe cineva vanitos, centrat pe sine și lipsit de empatie reală.

Exemple

• „Vorbește doar despre el la fiecare întâlnire, e un narcisist clasic.”
• „Relația cu un narcisist e epuizantă — totul se învârte în jurul nevoilor lui.”
• „Nu confunda încrederea în sine cu a fi narcisist — sunt lucruri diferite.”

Greșeli frecvente

„Narcisist” nu e sinonim cu „încrezut” sau „vanitos” în sensul simplu — presupune și o componentă de manipulare și lipsă de empatie autentică pentru ceilalți, nu doar o părere bună despre sine. Folosirea termenului ca diagnostic clinic („are tulburare narcisistă de personalitate”) ar trebui rezervată contextului medical, făcut de un specialist — în conversație informală, cuvântul descrie mai degrabă un tipar de comportament, nu un diagnostic confirmat.