Ce înseamnă ambivalent

Origine

Cuvântul provine din latinescul „ambo” (amândoi) și „valentia” (putere, valoare), trecut prin germană („ambivalent”) în psihiatrie la începutul secolului XX — termenul a fost introdus de psihiatrul elvețian Eugen Bleuler pentru a descrie coexistența unor sentimente contradictorii față de aceeași persoană sau situație. De acolo a intrat în vocabularul comun, păstrând sensul de „dublu, contradictoriu, nehotărât”.

Exemple

• „Sunt ambivalent în privința noului job — mă atrage salariul, dar mă sperie programul.”
• „Are o relație ambivalentă cu orașul natal: îi e dor de el, dar nu s-ar muta înapoi.”
• „Publicul a reacționat ambivalent la finalul filmului — unii l-au adorat, alții l-au urât.”

Greșeli frecvente

„Ambivalent” nu înseamnă „indiferent” sau „neutru” — dimpotrivă, presupune două sentimente puternice, opuse, resimțite simultan, nu absența unei păreri. Se confundă uneori cu „ambiguu”, care descrie însă un mesaj sau o situație neclară, deschisă mai multor interpretări, nu o stare emoțională internă contradictorie. Diferența: ambiguitatea e o proprietate a mesajului, ambivalența e o stare a persoanei.